Taci pentru mine

Banuiesc ca ti se pare putin ciudat titlul acestui articol. La prima vedere chiar si mie mi se pare asa. Totusi este esenta a ceea ce am sa scriu mai jos.

 

In momentul in care interlocutorul tau a deschis gura si a pronuntat prima fraza,  mintea ta isi schimba starea. Senzatia pe care o produce aceasta schimbare este asemanatoare cu cea care se naste atunci  cand   te afli intr-o sala de asteptare si unul dintre oameni se ridica  de pe scaun brusc– toti ceilalti se uita automat la cel care s a ridicat.  Cine e in control, tu sau mintea ta? Apoi, ce inseamna “tu” daca nu esti mintea ta?

 

Ce se intampla daca taci atunci cand cineva iti vorbeste?

 

Persoana care vorbeste se simte ascultata, se simte acceptata, se simte incurajata sa se exprime deplin, se poate  sa se simta chiar iubita. Poate sa isi desfasoare pana la capat firul povestii.

 Poate sa se simta inteleasa, sa se inteleaga pe ea insasi.

 

Cateodata poate sa isi dea seama ca vorbeste prea mult sau ca divagheaza prea mult, sau ca se contrazice singura, sau ca nu I a oferit celeilalte persoane un spatiu in care sa se exprime. Poate observa ca se plange foarte mult, sau ca e frustrata …

 

Dupa ce observi ca simpla ta tacere poate aduce atatea realizari pentru cealalta persoana parca tacerea capata o alta nuanta- daca la inceput parea simplista, plictisitoare, lipsita de inteligenta, de motricitate,  de creativitate, acum se pare ca le inglobeaza pe toate acestea,  daca nu cumva o fi chiar mai mult decat atat.  Este mai mult decat atat…  dar nu as vrea sa divaghez.

 

Daca am pornit cu imaginea unei “taceri simpliste”  si am realizat ca natura ei este una complexa,  sa vedem ce se intampla in interiorul ei, ce contine ea. De ce ar fi greu sa taci? Ce ar fi de facut?

 

Ei bine, prin capul celui care tace atunci cand cineva ii vorbeste, pot trece multe ‘trenuri’, multe ispite care ar avea puterea sa-l scoata din joc, sa-l scoata din tacere. Am sa enumar mai jos cateva, nu foarte multe:

-“ Stiu eu o solutie perfecta”

 -“Pai sigur ca ti s- a intamplat X, daca nu ai facut Y”

– “ Cu aceleasi conceptii am trait si eu pana acum X ani dar mi le am schimbat. Am sa iti zic si tie cum sta treaba de fapt!”

– “Asta –I durere? Stai sa iti spun eu prin ce am trecut!”

– “ Asa e, ai perfecta dreptate, asta e realitatea, vIata e grea…”

-“Ce nu intelegi tu este ca…”

 

In general, oamenii care se afla in postura de a  tacea, se urca la un moment dat intr-unul din aceste trenuri, deviindu-i directia persoanei care vorbeste.

 

Ca Life Coach , eu am datoria si simultan bucuria  sa tac, destul de des, in timpul unei sesiuni individuale de coaching. Asta inseamna ca, printre altele, in timp ce ascult cu atentie pe cel ce vorbeste,  trebuie sa urmaresc daca apar acele trenuri si sa nu ma urc in ele, sa raman alaturi de cel care se afla in fata mea, ca el sa imi simta prezenta si,  mai mult,  sa pot sa ii adresez apoi  o intrebare care are legatura cu el si nu cu mine. O intrebare care sa simplifice.

Pe scurt, trebuie sa tac pentru el.

Vrei sa afli mai multe? Participa la evenimentul din 20 martie 2019, „Mindfulness – un instrument util pentru orice profesie

Alex Preda – Life Coach

Absolvent al programului „Coach pentru campioni”, click aici.

 

 

 

 

 

 

   

 

Leave your thought

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.