STAREA DE SPIRIT CONTEAZA …!

Duminica trecuta a avut loc nunta uneie dintre fetele mele ( cea mare  ).

Cel mai varstnic nuntas a fost … mama mea, care anul acesta implineste 91 de ani.

Inainte de nunta am avut cu ea tot felul de conversatii pe tema daca sa vina la nunta sau nu, cu argumente ( din partea ei ) de genul : sa nu va incurc, cine o sa aiba grija de mine, daca nu voi putea sa stau din diverse motive si altele din aceeasi categorie …

Contextul din care venea era ca are mai mereu dureri de coloana si de genunchi si se deplaseaza greu fara sprijin din partea altora. Are de asemenea uneori probleme cu nevoia de a merge la toaleta mai des decat de obicei ( asta ca sa stiti cam cum arata viata la aceasta varsta  ).

In cele din urma, in urma angajamentului nostru, al celor mai tineri , ca vom avea grija de ea si, cand va vrea sa plece, va merge unul din noi cu ea sa o duca acasa, a venit, atat la biserica cat si la petrecerea de nunta de la restaurant.

Astfel ca, pentru ea, nunta a inceput pe la ora trei dupa amiaza, odata cu deplasarea la biserica.

Dupa trecerea a mai bine de 7 ore, in timp ce eram la masa la restaurant, mama imi face un semn ca vrea sa imi spuna ceva. M-am apropiat pentru a o putea auzi ( puteti sa va imaginati cam care era nivelul de decibeli ) si o aud ca imi spune cu oarecare surprindere:

  • Nu ma doare nimic. Si nici nu simt nevoia de a merge la toaleta.

Imaginati-va contextul din care venea spunand acestea: 7 ore in care s-a deplasat mult si a baut si a mancat mai mult decat de obicei.

M-am bucurat auzind cele spuse de ea si i-am reamintit faptul ca in orice moment va vrea sa plece, cineva ( eu ) va merge cu ea sa o duca acasa.

Mi-a mai repetat aceeasi constatare de cateva ori in timpul petrecerii, de fiecare data fiind din ce in ce mai placut surprinsa de capacitate ei de a “rezista” in conditiile date.

In cele din urma am plecat impreuna pe la 4 dimineata ( dupa mai bine de 13 ore ) pentru ca am vrut noi sa plecam, nu pentru a a vrut ea !!

In momentul cand am ajuns la usa de intrare a blocului in care locuieste, s-a oprit pentru cateva clipe si mi-a spus cu o unda de moment de revelatie:

  • Starea de spirit conteaza !

M-am bucurat sa aud aceasta constatare din partea ei si “descoperirea” chiar si la 91 de ani, in urma unei experiente care nu ar fi putut fi anticipata in nici un fel avand in vedere datele initiale, a unui adevar ignorat din pacate de multi oameni: influenta starii de spirit interioare asupra corpului fizic.

Cu atat mai mult cu cat, desi unii cred ca nu este posibil acest lucru, avem control asupra ei prin felul in care gandim despre si ne raportam la cele si cei din jur.

Va puteti schimba starea de spirit doar prin a deveni constienti de gandurile care stau la baza ei. Si asta o puteti face printr-o simpla intrebare pe care sa v-o adresati cand va surprindeti intr-o stare de spirit nedorita: care sunt gandurile mele in legatura cu ceea ce se intampla/s-a intamplat ? Cum as putea gandi altfel despre aceeasi situatie ?

M-as bucura sa ne transmiteti experienta voastra in urma lansarii unor astfel de intrebari.

Si, DA! CONTEAZA!