Invatarea pe calea dezvoltarii

De vrei sa obtii altfel de rezultate, fa lucrurile in alt fel !

Am avut, in timp, o mare sansa ! De la o varsta foarte tanara si pana acum, sansa a fost aceea ca, in diverse etape ale evolutiei mele, sa am un mentor de mare calibru, de mare aport in viata mea. Iar asta m-a ajutat grozav in a avea permanent o sursa de invatare si de validare a progresului.

In vremea studentiei, studiam ingineria si aveam, cumva, un sentiment difuz de a vrea altceva, o altfel de formare. Nu o formulam asa, dar “altceva” si “altfel” se conturau in mintea mea.

La 25 de ani am avut o viziune despre viitorul meu: vreau sa devin priceput in a genera schimbarea ! In a face management de criza ! Nu stiam cum arata asta, dar stiam ca asta vreau. Si am purces la a invata despre asta. Scoala care sa ma invete nu o aveam la indemana, asa ca am pornit pe drumul ce azi se numeste educatia nonformala. Am inceput a construi un puzzle despre care nu stiam ce piese trebuie sa contina, iar poza lui imi era cam neclara. La Iasi, in anii ’90, profesorul Costache Rusu a fost partenerul meu de invatare pe acest drum. Atunci am inteles si am spus, pentru prima data, ca Romania nu duce lipsa de resurse, ci de leadership. Am inteles atunci ca, pentru succes avem nevoie sa ne concentram pe oameni, pe talentele lor, pe formarea echipelor, pe cultivarea liderilor autentici.

Dane, puterea de a schimba nu ti-o da nimeni. O iei sau nu o iei, tine de tine. Atat.” Imi spunea, atunci, in anii ’90, profesorul Costache Rusu. Iar vorbele astea au ramas in mintea mea, permanent. “Cum, oare , iau puterea asta ?”, ma intrebam. “Prin invatare. Prin a invata mereu altfel si altceva !”.

Iar globalizarea inca nu se simtea, la noi, in acea vreme. Nimic nu ne obliga la progres, la dezvoltare. Competitia era o poveste frumoasa, de spus studentilor, iar cultura organizationala era ceva neimportant, desi in unele amfiteatre se pomenea despre asta. Am simtit rolul lor, mai pregnant decat oricand inainte, la intalnirea cu Ernie Turner si echipa lui de coachi. Era in anul 2000, la Miami, Florida, cand am intalnit pentru prima data conceptul de coaching. “Cum se explica nivelul vostru de trai coborat, doar nu sunteti cu nimic mai prejos decat noi ?”, m-au intrebat, dupa cateva zile petrecute impreuna, acolo. Un flash pe care l-am avut m-a facut sa raspund: “Individual, nu suntem mai prejos. Explicatia sta in echipe. La voi, doi incep sa formeze o echipa. La noi, doi incep sa genereze un conflict.”

Din acel moment, focusul meu a devenit echipa si liderul. Cum se construieste o echipa performanta ? Cum se dezvolta un lider ? Se naste sau se formeaza ? Ce ne lipseste pentru a fi mai performanti, ca sistem ? Cum poate ajuta liderul echipa ce o conduce, pe calea performantei ?

O explicatie o avem in paradigma invatarii.

Sistemul educational formal s-a indepartat, tot mai mult, de realitatea vietii . Continutul si forma de transmitere raman, in mare parte, cu fata la tabla si nu la tanarul in curs de formare. “Ei nu stiu ce vor, ce au nevoie”, imi spunea, relativ recent, un profesor. “Cand i-ai intrebat ultima data ? Ai putea fi surprins de raspunsuri“. “Nu are rost sa-i intreb, tot nu stiu”.

O educatie in care viziunea, strategia, leadership-ul sunt la cote reduse, e greu de presupus ca poate raspunde asteptarilor tinerilor aflati in curs de formare ori ale celor ce urmeaza sa-i recruteze. De-a lungul anilor, in procesele de selectie in vederea angajarii, majoritatea tinerilor mi-au spus: “Vreau sa invat !”. Ceea ce este minunat, dar poate nu e firesc sa cauti a deprinde alfabetul organizatiei cand tocmai ai terminat o universitate. “Ce aport poti sa aduci organizatiei, companiei mele ?”, iata o intrebare la care absolventii educatiei formale raspund greu sau deloc, si nu este doar vina lor.

Prin urmare, o schimbare a paradigmei de la teaching spre learning este una din premisele performantei. In educatie, in organizatii si la nivel individual. Studentii, profesorii, liderii, membrii echipelor care invata si, mai mult, sunt capabili si antrenati sa identifice si sa genereze oportunitati de invatare permanenta, asa arata, in viziunea mea, dezvoltarea.

Cea mai mare nevoie de dezvoltare o avem, in organizatii, fie ele scoli, universitati, entitati publice ori companii, la nivelul calitatii leadership-ului. Si asta, fie ca vorbim despre cei ce conduc echipe, fie ca vorbim de leadership individual, al fiecaruia cu el insusi, sub diferite forme: implicare, angajament, creativitate, spirit de echipa. Leadership-ul nu este o consecinta a cantitatii de cunostinte , este o consecinta a felului de a fi, a valorilor fundamentale ale persoanei si a modului in care se raporteaza la prezenta lui intr-o echipa, intr-o organizatie. Leadershipul nu se “invata“ prin predarea( teaching) de cunostinte/tehnici – ci prin cai ( learning ) ce faciliteaza schimbarile de perspectiva, de cadru de referinta, a felului in care persoana intelege si se raporteaza la cei si cele din jurul sau.

Am observat, am invatat, am urmarit toate astea, in ani multi si in foarte multe organizatii. Am reflectat deseori la subiectul “Ce este de facut ? Cum pot contribui la schimbarea de paradigma ?”.

Am avut, in timp, in diverse etape, raspunsuri si demersuri diferite. De la a contribui la schimbarea culturii organizationale in companii si construirea unor echipe de management mai performante, la incercarea de a transfera catre sistemul educational instrumente ale coaching-ului de echipa, spre a genera o schimbare de atitudine.

Dar cel mai recent demers poarta numele Coaching Partners-scoala de coaching.

 Iar acest proiect isi propune sa formeze coachi si lideri, capabili sa propage mai departe catre cei din jur, persoane sau organizatii, acest mod de a fi numit leadership coaching. A schimba stilul, de la a fi manager la a deveni lider, este optiunea ta. Poti conduce prin stilul “push “ ori prin management competitiv, dar va fi greu sa generezi implicare si entuziasm, inspiratie si creativitate.

Poti impune ori poti inspira, alegerea iti apartine. Inveti mereu ori te opresti, la fel !

Organizatiile trebuie sa inteleaga ca schimbarea de mentalitati, lipsa de leadership, nivel de implicare si creativitate, spirit de echipa, pe care adeseori le reclama, presupune a schimba, inainte de orice, modul in care are loc procesul de invatare al membrilor ei.

Organizatia care invata, formata din membri care invata si creaza oportunitati de invatare, iata spre ce ne indreptam.