Coaching versus educație

un articol de Camelia Onu, absolventa a cursului „COACH pentru campioni”

 

Mi-am pus de multe ori întrebarea oare de ce nimeni nu s-a gândit (sau poate s-a gândit cineva, dar nu a pus-o în practică) să facă o paralelă între coaching și educație, așa cum există peste tot în literatura de specialitate introductivă asemănări și deosebiri între coaching și psihoterapie, între coaching și consultanță sau mentorat, training, consiliere… Poate că, la prima vedere, coachingul și educația nu prea par a avea multe în comun și oricine poate face diferența… Însă, dacă privim lucrurile în profunzime, există uimitor de multe asemănări între coaching și educație.

Astfel, ambele sunt activități practice, organizate, planificate, sistematice și conștiente (că educația se poate realiza și inconștient și neplanificat și neorganizat, și mă refer aici la cea informală, e altă treabă, ideea de bază fiind aceea că educația formală îndeplinește toate aceste caracteristici, specifice și coachingului). O altă asemănare este aceea că ambele sunt activități specific umane (doar omul fiind capabil de gândire rațională și conștiință), iar una dintre calitățile fundamentale ale coach-ului, respectiv ale educatorului este dragostea pentru oameni. Ambele au efecte formative (inclusiv educația informală) și se centrează pe obținerea performanței (în cazul educației, doar cea formală). De asemenea, pentru a obține eficiență, este necesară egalitatea între coach și client, respectiv între educator și educat. Evident, o diferență există, coach-ul, respectiv educatorul, având roluri de îndrumători / însoțitori, situându-se pe o poziție de verticalitate în raport cu cel îndrumat / însoțit, important este ca acesta din urmă să se simtă tratat ca un egal. O altă asemănare o reprezintă orientarea spre viitor, clientul, dar și educatul fiind în curs de ”pregătire” pentru ceva ce nu s-a întâmplat încă. Nu în cele din urmă, ca în orice relație umană, și aici e nevoie de cel puțin doi oameni, care să devină pentru un timp limitat ”noi”. Astfel, și în coaching și în educație, este nevoie de motivare și cooperare din partea ambelor părți (coach-ul, fără cooperarea clientului nu poate realiza nimic, după cum, nici educatorul, de unul singur, nu poate înfăptui mare lucru); este necesară, așadar, voința și atitudinea proactivă a ambelor tabere.

Continuând în aceeași manieră, găsesc câteva asemănări și între pedagogie (știința al cărei obiect de studiu este educația) și coaching. Astfel, ambele discipline lucrează cu obiective; utilizează ca metodă, printre altele, maieutica socratică; nu în ultimul rând, întrebările specifice proiectării didactice, pe care o realizează profesorul debutant, seamănă izbitor cu o parte din întrebările specifice modelului GROW; acestea sunt:

  • Ce voi face? (obiective);
  • Cu ce voi face? (resurse);
  • Cum voi face? (strategii);
  • Cum voi ști că am realizat ceea ce mi-am propus? (evaluarea performanței).

În raport cu multitudinea asemănărilor, deosebirile sunt în număr destul de mic:

  • educația începe la naștere și durează toată viața, pe când coachingul se desfășoară doar când clientul este suficient de matur pentru a fi supus unei sesiuni de coaching;
  • în timp ce educația diferă de la o societate la alta și de la o epocă la alta, coachingul este același peste tot, cu excepția faptului că, așa ca orice domeniu, se îmbogățește și se optimizează în timp;
  • coachingul este opțional, pe când educația are loc oricum (și dacă ne propunem să educăm și dacă nu);
  • una dintre diferențele fundamentale o reprezintă întrebările care încep cu ”cum…?”. Dacă în coaching acestea sunt întrebări reprezentative, deschizând clientului o paletă largă de opțiuni, alternative și posibilități, în educație nu sunt deloc recomandate deoarece nu sunt specifice, ci vagi, generând o multitudine de răspunsuri la elevi (și, de regulă, nu pe cel așteptat de profesor).

 

În încheiere, las deschisă spre analiză și meditație (mie și altora) o întrebare: este posibilă cu adevărat educația prin coaching? Și dacă da, cărui segment se adresează și cum poate fi implementată?