Coaching si neuroplasticitate – Costel Coravu, PCC (ICF)

Urmărind două scurte videoclipuri, unul al unui medic psihoterapeut și altul al unei cercetătoare în domeniul funcționării creierului uman, am reținut câteva lucruri, pe care le-am apreciat ca utile pentru abordările de coaching și pe care am vrut să le impărtășesc cu voi.

Pat Odgen, medic psihoterapeut specializat în abordarea traumelor psihice prin intermediul corpului, a transmis următoarele mesaje:

  • Complexitatea de mișcări/acțiuni a unei persoane ( denumită de ea „vocabularul de mișcări”) este legată direct de complexitatea gândirii ei;
  • Limitările în „vocabularul de mișcări” reflectează o limitare a posibilităților de răspuns la stres ( a așa-numitei reziliențe);

În acest sens, Dr. Odgen spune: „Ne pierdem reziliența, atunci când „pierdem” opțiunile.”

Lara Boyd, cercetătoare în domeniul funcționării creierului uman, la Unversitatea din Columbia, SUA, abordând modul în care ființele umane învață, și-a pus întrebarea: „Ce anume determină faptul că unii oameni învață mai ușor/repede față de alții?”. Iată mai jos câteva dintre concluziile la care a ajuns:

  • Învățarea este strâns legată de neuroplasticitatea creierului (modificarea legăturilor neuronale);
  • Modificarea creierului (a legăturilor neuronale ) se face prin trei căi:
  • Prin schimbări la nivelul trasmițătorilor chimici (care asigură memoria de scurtă durată);
  • Prin schimbări la nivelul legăturilor dintre anumiți neuroni (care asigură memoria de lungă durată);
  • Prin schimbări la nivelul funcțiilor creierului (care afectează întreaga structură neuronală);
  • Comportamentele = acțiuni somatice (făcute prin intermediul corpului) constituie cel mai important factor care contribuie la „modificarea” creierului (la neuroplasticitate);
  • Cu cât o activitate este mai complexă, cu atât învățarea și schimbările structurale din creier sunt mai profunde;
  • Învățarea are loc, cel mai profund, prin practică/acțiune/comportamente;
  • Neuroplasticitatea se manifestă în ambele sensuri:
  • în sens „pozitiv” = învățare de noi comportamente/acțiuni/mișcări;
  • în sens „negativ” = uitarea de acțiuni/comportamente/mișcări;

Astfel, neuroplasticitatea creierului este influențată atât de ceea ce facem, cât și de ceea ce nu facem!

Cum pot fi folosite aceste observații, într-un proces de coaching?

Dacă ne uităm la ceea ce au în comun concluziile la care au ajuns cei doi specialiști, observăm importanța pe care fiecare dintre ele o acordă influenței mișcărilor corpului/acțiunilor asupra psihicului uman.

Pe de o parte, observând nivelul de complexitate al mișcărilor persoanelor cu care interacționăm, propunându-le un nivel superior de mișcare față de cel de până atunci, pot fi declanșate mecanisme psihice de acces la mai multe opțiuni decât până atunci.

Pe de altă parte, schimbările la nivel cognitiv, prin procese psihologice, pot fi susținute/amplificate prin îmbogățirea „vocabularului de mișcări/acțiuni ” , care va duce cu o mai mare probabilitate la împlinirea scopului propus.

Mesajul pe care, alături de cele două doamne, îl transmit și eu, este de conștientizare a importanței considerării și folosirii miscărilor corpului/acțiunilor într-un proces de coaching.

Happy and successfull coaching! 🙂

Leave your thought