COMPLEXITATEA MENTALĂ ȘI SISTEMELE DE REFERINȚĂ

un articol de Costel Coravu PCC (ICF)

Ideea acestui articol mi-a venit ca o continuare a celor anterioare în care am adresat subiecte ca motivarea şi intenţia. În aceea că, atunci când vorbim de orice evaluare legată de felul și condițiile în care ne trăim viața, aceasta se face conform unui sistem de referință. Pentru că o evaluare inseamnă în cele din urmă o comparație cu/față de ceva.

În legătură cu sistemele de referință, în cartea lui Robert Kegan si Lisa Laskow Lahey ”Immunity to change” regăsim un concept numit ”complexitate mentală”, care este definită ca fiind ”potrivirea între solicitările lumii și capacitatea unei persoane sau organizații de a se adapta și a face față acestora”.

De-a lungul istoriei cunoașterii umane, până nu mai mult cu 30 de ani în urmă, ”adevărul” științific despre capacitatea ființei umane de a se adapta la creșterea exponențială a complexității percepute a lumii consta în sintagma ”creierul încetează să se mai dezvolte după o anumită vârstă” (considerată la acea vreme ca fiind puțin peste douăzeci de ani). Altfel spus, celulele neuronale nu se mai înmulțeau, existând doar un proces lent, dar constant, de micșorare a numărului lor, odată cu înaintarea în vîrstă. Implicit asta însemna, simplificat vorbind, că după acea vârstă, capacitățile de învățare și re-învățare sunt din ce în ce mai reduse, omul rămânând la un moment dat doar cu ceea ce a învățat până atunci.

Începând din 1980, specialiștii din domeniul neuroștiințelor au venit cu vestea cea bună. Au descoperit ceea ce au numit ”neuroplasticitatea”, care constă în faptul că celulele neuronale (inclusiv cele din creier) își modifică compoziția și structura în mod continuu, în funcție de solicitările care vin din mediul exterior, adică se înmulțesc/reînnoiesc de-a lungul întregii vieți. Altfel spus, omul are capacitatea de a învăța/re-învăța tot timpul vieții sale.

Plecând de la aceste noi descoperiri, cei doi autori au definit trei nivele de complexitate mentală astfel:

  1. Complexitate mentală de tip social

Oamenii care se află la acest nivel au ca referință în viața lor ceea ce spun și/sau fac alții. Pentru ei este foarte importantă părerea celor din jur și își contruiesc viața după modelele sociale ale vremii. Din punct de vedere statistic au estimat că circa trei sferturi din populația lumii se află la acest nivel!

  1. Complexitate mentală de tip auto-regulator

Oamenii care se află la acest nivel au ca referință în viața lor propriile principii și valori, în cadrul cărora sunt performanți. Pentru ei, părerea altora este doar consultativă (în cel mai bun caz) și își conduc viața pe baza raportării la sistemul de referință propriu. Din punct de vedere statistic au estimat că aproximativ 20% din populația lumii se află la acest nivel. În aceasta categorie se regăsesc cea mai mare parte a oamenilor ”de succes” din lume.

  1. Complexitate mentală de tip auto-transformator

Oamenii care se află la acest nivel și-au dezvoltat capacitatea de a observa propriul sistem de referință construit ca atare, plasându-se în postura de observator detașat a acestuia, privindu-l ca pe o construcție/un obiect. Astfel, prin conștientizarea componenței lui, au posibilitatea de a-l modela/schimba/transforma în funcție de utilitatea/funcționalitatea componentelor lui, adaptându-l după caz. Din punct de vedere statistic au estimat că doar câteva procente din populația lumii se află la acest nivel. În aceasta categorie se regăsesc cea mai mare parte a liderilor cu impact la nivelul grupurilor sociale mari.

Plecând de la aceste trei nivele, putem observa că noi ca oameni nu avem decât trei sisteme de referință:

  1. Propria persoană/cele din interiorul nostru – sistem care corespunde complexității mentale de tip auto-regulator
  2. Lumea/universul/cele din exteriorul nostru – sistem care corespunde complexității mentale de tip social
  3. Ceva/Cineva dincolo de lume/univers – sistem care corespunde complexității mentale de tip auto-transformator

O primă observație referitoare la cele trei sisteme de mai sus este că C include B care include A. Ce este dincolo de univers (pentru cei care cred așa ceva) include universul, care ne include pe noi ca ființe umane.

Altfel spus, cu cât sistemul de referință este mai cuprinzător, cu atât posibilitatea de a aborda eficace complexitatea vieții este mai mare.

O a doua observație este legată de importanța identificării sistemului de referință adoptat. Și anume de faptul că verificarea adevărului se face doar în raport cu un sistem de referință. Iar oamenii își construiesc viața pe baza adevărurilor lor.

Care sunt posibile consecințe ale adoptării unuia sau altuia din sistemele de referință de mai sus ?

Ne-am bucura dacă ați considera să postați răspunsuri/comentarii la acest articol direct pe site-ul nostru sau să le trimiteți adresa noastră de contact.

 

Leave your thought