Cine sunt eu?

cine

Statistici făcute în Marea Britanie au scos la iveală faptul că, deşi bogăţia oamenilor, posesiunile lor s-au dublat în ultimii 40 de ani, probabilitatea ca oamenii să sufere depresii a crescut de zece ori în acelaşi interval. Rata divorţurilor s-a dublat, delicvenţa juvenilă a crescut de patru ori, iar numărul sinuciderilor în cadrul tinerilor s-a
triplat. De asemenea, este semnificativ faptul că în ultimii 30 de ani s-au scris peste 50000 de articole de specialitate despre depresii şi nefericire și doar câteva sute despre bucurie şi fericire.

Şi atunci apare întrebarea: ce s-a întâmplat cu noi ca fiinţe umane?

Pentru a putea răspunde la această întrebare, este necesar să răspundem întâi la o alta: cine suntem noi ca fiinţe umane?
O întrebare la care nu ne gândim prea des, nu-i asa? 🙂

Vă invit ca, înainte de a citi mai departe, să vă acordați câteva minute şi să scrieţi pe o bucată de hârtie răspunsul vostru la următoarea întrebare:

Cine sunt eu?

Acum, vă invit să consideraţi că în viaţa oamenilor există trei verbe importante: A FACE, A FI şi A AVEA.

Uitându-vă la cele scrise de voi ca răspunsuri la întrebare, vă rog sa le grupaţi după cele trei verbe (cu alte cuvinte, în care din cele trei verbe se încadrează fiecare răspuns).

Ce constataţi?

Deşi nu ştiu ce aţi răspuns, pe baza experienţei anterioare şi a răspunsurilor date de peste 1000 de oameni, îndrăznesc sa fac următoarea presupunere: majoritatea răspunsurilor la această întrebare (uneori chiar toate) fac parte din categoriile A FACE sau A AVEA.

NOTĂ: pot exista confuzii – de exemplu, nu EȘTI părinte sau soț, ci AI un copil sau un soț care îți dau calitatea de părinte/soț). Asta înseamnă că, în general, oamenii apreciază că cine sunt ei este dat de ceea ce AU sau FAC. Interesant, nu-i aşa?

În acest caz, practic nu aţi răspuns la întrebarea „cine eşti?”, ci la alta.

Ce se întamplă cu A FI? Care răspunsuri se pot încadra în categoria A FI?

Aşa cum puteţi observa, ele vin din domeniul emoţiilor, al sentimentelor, al stărilor de spirit (sunt optimist, sunt ghinionist…) – dar nici măcar aceste răspunsuri nu se referă la CINE ești, ci la CUM ești.

Este interesant de observat că primele două verbe, A FACE şi respectiv A AVEA, sunt legate de lucruri din afara noastră, observabile de alţii, în timp ce cele din categoria A FI sunt legate de cele din interiorul nostru, de emoţiile, sentimentele, interpretările, sau altfel spus de percepţiile noastre despre noi înşine.

Astfel că o posibilă definiţie a fiinţei umane ar putea fi:

o fiinţă înzestrată cu capacitatea de a interpreta / inţelege / simți / a conştientiza cele ce se întâmplă atât în interiorul său, cât şi în afara sa şi a acţiona în consecinţă.

Articol scris de Costel Coravu