CADRUL DE REFERINȚĂ AL CLIENTULUI

Un articol de Costel Coravu PCC (ICF).

Pentru a practica un coaching de calitate, trebuie știut că ceea ce îl determină pe client să facă apel la un coach este tocmai faptul că el, clientul, este cel mai competent cunoscător al problemei, obiectivului sau ambiției lui. De cele mai multe ori, când abordează cu coach-ul său o situație cu miză importantă, clientul a întors deja problema sau situația pe toate părțile. El se află pe un teritoriu pe care-l cunoaște perfect, doar că a ajuns într-un impas. A avut timp să reflecteze la problema sau la ambiția lui și, pentru el, nu există soluție la problema cu care se confruntă, nu există vreo modalitate de a-și atinge obiectivul în contextul dat, așa cum îl percepe el.

Or, aici este cheia problemei clientului și temelia artei coachingului. În felul în care este pusă de client, problema este insolubilă. În felul în care și-l fixează el, obiectivul pare de neatins. În felul în care o abordează, situația pare fără ieșire. Acesta este punctul asupra căruia se concentrează coach-ul atât atunci când își ascultă clientul, cât și atunci când își pune în aplicare capacitățile creatoare.

Ca urmare, coach-ul profesionist nu se focalizează asupra problemei așa cum o pune clientul, ci mai degrabă asupra modului său de a pune problemele. Coach-ul nu se concentrează asupra ambiției clientului așa cum o privește acesta, ci asupra cadrului de referință ce stă la baza fixării anumitor obiective.

Rezultă din cele de mai sus că, atunci când un client simte că a ajuns într-o situație fără ieșire, este inutil să căutăm o soluție acolo unde o caută sau în modul în care o caută și el. Trebuie, dimpotrivă, să-l îndrumăm într-o reconfigurare a modului în care își abordează problema sau ambiția. Această strategie se concretizează în felul în care coach-ul își ascultă clientul și în arta lui de a pune întrebări. Ca urmare, întrebările considerate percutante în coaching sunt acelea care-i propun clientului să-și reanalizeze modul de abordare a problemei sau a ambiției sale.

Drept urmare, coach-ul nu trebuie să-și îndrepte atenția spre detaliile tehnice ale problemei clientului, căci riscă astfel să se trezească prizonierul aceluiași cadru de referință îngust. Coach-ul va interveni asupra cadrului general, care determină modul de căutare a soluțiilor de către clientul său.

Leave your thought