BANII CA SUBSTITUT AL CALITATILOR PERSOANEI

un articol de Costel Coravu

Am citit zilele trecute un pasaj din lucrarea “Problemele vietii “ a Sfantului Ioan Gura de Aur,  referitor la “valori”, sau cum spune el  la “cele importante” si respectiv la  “cele lipsite de importanta “.

Iata pasajul ( de mare actualitate zic eu):

„E cu putinţă să fii nepăsător faţă de cele importante şi să te îngrijeşti de cele lipsite de importanţă? Din păcate însă, cu toate facem aşa. Dacă dobândim copil, ne interesează nu de cum va deveni om bun, ci de cum îi vom asigura averi; nu de cum va dobândi bune maniere, ci de cum va agonisi multe venituri. În profesia noastră, la fel, nu ne preocupăm de cum s-o practicăm cinstit, ci de cum ne va aduce mari câştiguri. Aşadar toate se fac pentru bani. Ne-a cuprins iubirea de arginţi, şi de aceea mergem spre pieire.”

Dupa citirea lui mi-a aparut intrebarea:  “care ar putea fi cauza pentru care oamenii se comporta atat de neintelept, preferand sa  consume energia si timpul proprii in scopul acumularii de bani ( ca scop in sine ) versus pentru a se dezvolta si deveni ca persoana ?

Iar raspunsul care mi-a aparut il regasiti in titlul acestui articol: oamenii traiesc cu iluzia ca prin intermediul banilor vor putea compensa lipsa unor calitati/virtuti, care par astfel mai usor de accesat decat printr- un antrenament consecvent si de durata.

Cati dintre cei care traiesc cu aceasta iluzie nu isi inchipuie ca prin intermediul anumitor sume de bani pot obtine iubirea, bunatatea, implinirea, recunostinta … , calitati/virtuti care, prin simplul fapt ca sunt urmarite si dorite de TOTI oamenii, ne spun ca a fost “sadita” in noi cautarea lor, odata cu aparitia noastra in aceasta lume ca fiinte umane ? Si care in fapt constituie caracteristici ale PERSOANEI asa cum este ea definita si inteleasa inclusiv de stiintele umaniste ? Si asta in ciuda dovezilor repetate si consecvente aduse de experientele directe ale multor oameni, care demonstreaza contrariul ( cum de altfel spun si numeroase zicale ale diferitelor popoare 🙂 ). Este de mirare faptul ca majoritatea omenirii inca traieste cu aceasta iluzie, care explica frenezia cu care sunt promovate modalitatile de a acumula sume de bani, acumulare care apare ca fiind un scop in sine, cand de fapt ceea ce (si) acestia vor nu este altceva decat accesul la umanitate, la manifestarea deplina a persoanei, la pacea interioara, la libertate, la bucuria si implinirea autentica. Si nu sunt dispusi sa caute si/sau sa foloseasca pentru a le dobandi o alta abordare, care necesita  o “jertfa “ mai mica decat pentru acumularea de bani.

Care ar fi solutia ?

Acelasi autor ne spune intr-un alt citat:

„Iubirea de arginţi nu este o poftă firească, … cum sunt, de pildă, poftele mâncării şi somnului, în anumite limite fireşti şi necesare, pentru că dacă nu sunt satisfăcute omul moare. Pofta trupească este naturală, nu este însă şi necesară, întrucât mulţi au biruit-o şi o biruiesc fără să păţească vreun rău. Pofta banilor, dimpotrivă, nu este nici naturală, nici necesară. Este de prisos. De aceea faptul de a ne lăsa stăpâniţi de ea depinde cu totul de voinţa noastră „.