ALE CUI SUNT DARURILE ?

Langa Tokyo traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar. Intr-o dupa-amiaza, un luptator – cunoscut pentru lipsa lui de scrupule – a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.

Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea.

S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa- l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat: – Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

– Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul?

– Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

– Ei bine la fel stau lucrurile si cu orice ura, manie, insulta sau invidie, spuse Maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.